Dragonul care a speriat un imperiu

Inconjurate de ape, care au fost in acelasi timp un motiv de „splendida izolare” dar si o bariera naturala in calea tuturor eventualilor invadatori, de la Napoleon la Hitler, insulele britanice si-au legat destinul de intinderile albastre ale marii. Nu-i de mirare ca vreme de secole, Anglia a fost „stapana marilor”, flota ei fiind cea mai puternica si mai temuta din lume. Desigur, la aceasta situatie au contribuit si neinfricati marinari, jumatate gentilomi, jumatate corsari, care au facut ca Union Jack – drapelul marinei engleze – sa triumfe pretudindeni, pe intinsele ape. Dintre toti acesti comandanti, pirati si aristocrati in acelasi timp, cel mai faimos a fost, desigur, Francis Drake, erou pentru britanici, „drac impielitat” (El Dragon) pentru spanioli.

Capitan la 20 ani

Nimic nu parea sa anunte ca micul Francis Drake, primul dintre cei doisprezece fii ai fermierului protestant Edmund Drake si al sotiei acestuia, Mary Mylwaye, avea sa devina intr-o zi printul marilor, cu atat mai mult cu cat nici unul dintre stramosii sai cunoscuti nu avusese meserii legate de ape, ci de pamant: toti fusesera plugari umili, castigandu-si cu sudoarea fruntii traiul de zi cu zi. Nascut in martie sau iunie 1540, Francis va fi toata viata urat de nobilii cu sange albastru de la curtea reginei Elisabeta pentru originea lui umila. „Oamenii de calitate il dispretuiesc, fiindca s-a ridicat la rangurile cele mai inalte, desi e nascut intr-o familie de tarani saraci. Restul cred ca din cauza lui s-au declansat razboaiele cu noi”, spunea ambasadorul spaniol Gonzalo Gonzalez del Castillo intr-o scrisoare adresata suveranului sau, Filip II.

Singura picatura de noblete pare sa-i fi dat contele de Bedford, Francis Russell, care a acceptat sa-l boteze pe fiul lui Edmund Drake, unul dintre cei mai harnici tarani de pe mosiile lui. Inca din adolescenta, Francis Drake s-a simtit atras de mare. La 13 ani, s-a imbarcat ca mus pe o corabie comerciala. Istet, harnic si deosebit de priceput in ale navigatiei, a cucerit inimile tuturor si simpatia capitanului navei. Si asa se face ca, atunci cand acesta a murit, neavand mostenitori, i-a lasat corabia lui Drake, care va deveni astfel capitan la nici 20 de ani. Peste trei ani, tanarul matelot va face prima calatorie in Lumea Noua, navigand alaturi de Sir John Hawkins pe una dintre corabiile bogatei familii a acestuia. In 1569, aflat tot alaturi de Hawkins, care pare sa fi fost mentorul sau in ale marinaritului, a dat prima data piept cu spaniolii, in portul mexican San Juan de Ulua. Invinsi, englezii au fost pusi pe fuga. Drake nu va uita niciodata umilinta si va jura razbunare vesnica impotriva arogantilor spanioli.

Teroarea spaniolilor

Indrazneala lui proverbiala si fizicul placut o va face pe Elisabeta, regina fecioara dar vesnic in cautare de barbati frumosi, sa-l remarce. Nu stim daca intre ei s-a tesut vreo idila, dar este absolut cert ca suverana s-a lasat vrajita de farmecul viril al lui Drake. In consecinta, i-a incredintat, in 1577, comanda unei expeditii impotriva spaniolilor, pe coasta pacifica a Americilor. Insotit de 164 de oameni si avand la dispozitie cinci corabii (o a sasea, Santa Maria, rebotezata Mary, fiind cucerita in drum, in largul coastelor africane, de la spanioli, alaturi de capitanul ei, Nuno da Silva, un excelent cunoscator al marilor Americii de Sud), Drake s-a aventurat in traversarea Atlanticului.

Furtunile violente l-au obligat sa renunte la doua nave, Christopher si Swan, iar la San Julian, in Argentina, a trebuit abandonata si Mary. Expeditia a petrecut iarna in golful adapostit de la San Julian iar cele trei corabii ramase s-au avantat apoi spre stramtoarea Magellan, de la capatul sudic al Lumii Noi. Tot o furtuna teribila i-a distrus si una dintre cele trei nave ramase si a obligat-o pe alta sa se intoarca in Anglia. Drake a ramas astfel stapan pe o singura corabie – Pelican, pe care a redenumit-o Golden Hind („Caprioara de aur”, in onoarea binefacatorului sau, Sir Christopher Hatton, pe al carui blazon aparea salbaticiunea respectiva). Cu un curaj nebunesc, Drake a atacat, cu aceasta corabie, orasele si porturile spaniole, terorizand intreaga regiune. Unele vase spaniole au fost capturate si abilul capitan a confiscat hartile comandantilor lor, care erau mult mai precise decat cele ale englezilor.

Indraznet dar si viclean

Dar nu toate i-au mers ca pe roate fiindca, inainte de a atinge coasta peruviana, Drake s-a oprit pe insula Mocha si marinarii sai s-au incaierat aici cu tribul local, extrem de ostil, Mapuches. In duel, insusi capitanul englez a fost serios ranit si invadatorii au fost nevoiti sa se retraga de pe insula, cu mari pierderi. De furie, Drake a poruncit jefuirea portului Valparaiso, pe coasta chiliana. Langa Lima, norocul le-a zambit: au reusit sa captureze o corabie spaniola cu cala doldora de aur – circa 37.000 ducati spanioli, adica aproape 15 milioane de euro, dupa standardele actuale.

Mai mult decat atat, de la un spaniol luat prizonier, englezii au aflat ca o corabie si mai incarcata cu bogatii, Nuestra Senora de la Conception, parasise deja portul, indreptandu-se spre Manila. Imediat, Drake a dat ordin de imbarcare si dupa o urmarire fascinanta, a prins din urma greoiul galion spaniol si l-a cucerit. Intr-adevar, o comoara fabuloasa i-a cazut in mana: sute de kilograme de aur si nu mai putin de 26 tone de argint! Imbatati de succes, englezii si-au continuat drumul spre Molucce, un grup de insule din sud-vestul Pacificului, unde Golden Hind s-a intepenit pe un recif de corali si doar priceperea si hotararea lui Drake, care a poruncit golirea calei si asteptarea unui reflux prielnic, a facut ca nava sa fie salvata.

In tot acest timp, capitanul si echipajul n-au suflat o vorba despre incarcatura lor, fiindca portughezii, care stapaneau acele ape, atat ar fi asteptat. Pe furis, corabia incarcata cu aur s-a strecurat printre navele portugheze, fara sa le atraga atentia si a ajuns cu bine la Sierra Leone, in Africa. Pe 26 septembrie 1580, Drake si cei 59 marinari supravietuitori puneau in sfarsit piciorul in Anglia, aducand cu ei un tezaur cum nimeni nu mai vazuse, pe aceste meleaguri. Partea reginei, jumatate din incarcatura, depasea ca valoare tot bugetul Coroanei pe acel an.

O moarte atat de putin nobila pentru un suflet atat de nobil…

Drake devenea astfel primul englez care inconjura pamantul si al doilea om din lume, dupa El Cano, locotenentul nefericitului Magellan, in 1521. In semn de pretuire, Elisabeta l-a numit cavaler si i-a daruit o camee cu portretul ei, dovada ca nutrea fata de chipesul marinar o admiratie mai mult decat obisnuita. In septembrie 1581 Drake a fost numit primar al orasului Plymouth si membru al Parlamentului englez. Tot in aceasta perioada, a cumparat Buckland Abbey, o larga mosie din comitatul Devon, unde timp de cativa ani a trait in pace, pana cand ispita oceanului l-a atras iar.

In 1585, a izbucnit iar razboiul dintre Anglia si Spania. Drake, chemat de datorie, s-a imbarcat si a jefuit porturile Santo Domingo si Cartagena, ca si fortul San Augustin din Florida. Filip II al Spaniei spumega de manie si a poruncit imediat sa se faca planuri pentru invadarea Angliei. Drake si-a probat iarasi curajul si, motivand ca „vrea sa-l traga de barba pe rege”, a atacat porturile Cadiz si La Coruna, distrugand zeci de nave si intarziind invazia cu un an. Invazia Invincibilei Armada l-a gasit in postura de viceamiral si victoria i se datoreaza, in mare masura.

In 1595 a suferit insa o serie de esecuri in fata spaniolilor, in Puerto Rico, cand din nou a fost la un pas de moarte, o ghiulea distrugandu-i cabina dar pricinuindu-i rani minore; dar nu s-a descurajat si un an mai tarziu tocmai se pregatea sa atace corabiile spaniole din Portobelo, Panama, cand a fost rapus de dizenterie. Asa cum se cuvine unui lup de mare, trupul sau, inchis intr-un sicriu de plumb, a fost aruncat in oceanul pe care-l stapanise ca un adevarat rege neincoronat…

autor :GABRIEL TUDOR preluat in intregime de pe http://www.revistamagazin.ro rubrica Istorii uitate.
Un articol exceptional care merita citit!