ciorna

florile galbene sunt salas pentru visele-mi toate
petalele lor imi fura otrava din suflet
si mi-o metamorfozeaza in fluturi gri
esti crud cand imi ti la distanta chemarea
vreau sa te aud
spunandu-mi soptit cuvinte aromate
ai putea ucide printr-un zambet
orice pala de vant
iti ascunzi aripile negre de mine
rasul tau imi alunga bucuria
tu calci pe florile ce ma inconjoara
le-aprinzi mereu cu bete de chibrit
si focul lor tainic imi mistuie trupul
nu auzi rugamintile
plansul ce-mi sfasie pieptul
nici pasi pe frunze nu mi auzi
ramai distant si rece
statuie nemiscata cioplita cu atata maiestrie

About ana-maria

Eu... Incep cu traditionalul „Ma numesc” : Andrei Ana – Maria. Am 20 de ani impliniti de curand. Incep sa deschid partial ( cel putin ) ochii spre a vedea cum este lumea de fapt ( am auzit prea multe variante asa ca m-am hotarat sa vad partea mea de adevar ).Am terminat anul trecut liceul cu note bune ( deja suna a lauda, insa tine cont ca nu am zis foarte bune ) si acum stau pe tuşa si ma gandesc spre ce sa ma indrept... multe posibilitati, dar prea multe pasiuni... si daca tot vorbim de pasiuni intentionez sa mentionez doar cateva pentru a nu te plictisi : lectura ( pune-mi o carte in fata si vei avea liniste pana o termin ), plimbarile lungi in padure ( si nu, nu dupa fragi sau cu cosuletul la bunica), copacii ( desigur de cauza aceasta imi plac padurile ). Ah era sa uit: poezia,in special cea simbolista ( nu din cauza ca are o tenta de tristete, ci datorita faptului ca este o adevarata arta sa descifrezi simboluri, iar exercitii pentru creier nu strica ). Si bine recunosc imi place si politica, insa doar atunci cand o discut cu tata. Despre defecte si calitati nu va vorbesc, am si unele si altele, insa nu tine de competenta mea sa ma pronunt. Ii las pe cei ce ma cunosc sa completeze. Sper sa va pleca articolele mele, voi incerca sa scriu cat mai des si cat mai bine. Un nesfarsit sir de multumiri celor ce binevoiesc „sa imi treaca pragul” si unul ceva mai lung celor ce vor avea ceva de comentat.
Acest articol a fost publicat în stihuri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la ciorna

  1. imi place ca te-ai maturizat unpic artistic vorbind…
    se contureaza mai bine expunerea poeziei, la final unde ai sintetizat aproape subliminal gaindirea ta incipienta in legatura cu ce in mod initial si / sau tranzitoriu ai vrut sa expui
    In sectiunea mediana a poeziei am observat declinul emotional care in mod, obligatoriu
    La inceputul poeziei ai stabilit un patern ce descreste energetic ..ma refer, pe scala dintre stari de spirit, [stare buna depresie -frica-groaza] dar cenzurata oarecum;
    Si oricum am sesizat o tranzitie unisens
    bun inspre versurile:
    ” ai putea ucide printr-un zambet
    orice pala de vant
    iti ascunzi aripile negre de mine”
    ..ai stabilit un tempo , o stare impusa deja in mod nenegociabil.. un tempo ce parca urla paralel cu restul poeziei,, dar inca nu chiar depresiv cum lasai impresia la inceputurile poeziei.. bine acolo inca nu ma lovise in subconstient acest tempo,..
    .. acest incest intre dorinta si groaza…

  2. comentariul meu anterior e STRICT naiv ,sunt novice, si nu VREAU sa devin „CRITIC SPECIALIST” de poezie… ? ce am scris ,.. e violarea artei ?

    p.s.: NU CRITICATI !!!

  3. ana-maria spune:

    stai linistit oricum parerea ta conteaza pentru mine, sti bine🙂

  4. Cristi spune:

    hai mah ca esti tare oricum…;))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s