incipit

fantastica minciuna e viata
ireal stufos lucru
ascuns in buzunarul de la spate
printre maruntisuri
rani dovada a esecurilor
riduri fade la final de pleoape
care-si cauta falsa alinare
vulnerabil tren al mortii
unde ma duci spune
pana si zambetele rupte ni se refuza
usturatoare discretie ingandurata zi
unde ma porti tu maine spune-mi

cu teama-n san pasesc greoi
armuri umplute cu prejudecati
ma invaluie spasmic

simtul pierdut al libertatii
mototolit langa gunoi asteapta
nu merita sa hulesti nici sa plangi
teatral la fiecare drama
nu merita efortul

fantastica minciuna e viata
profit indesat in ambalajul stricat al unui cadou
lovituri neasteptate sub ochii ingaduitori
ai unui discernamant hidos

About ana-maria

Eu... Incep cu traditionalul „Ma numesc” : Andrei Ana – Maria. Am 20 de ani impliniti de curand. Incep sa deschid partial ( cel putin ) ochii spre a vedea cum este lumea de fapt ( am auzit prea multe variante asa ca m-am hotarat sa vad partea mea de adevar ).Am terminat anul trecut liceul cu note bune ( deja suna a lauda, insa tine cont ca nu am zis foarte bune ) si acum stau pe tuşa si ma gandesc spre ce sa ma indrept... multe posibilitati, dar prea multe pasiuni... si daca tot vorbim de pasiuni intentionez sa mentionez doar cateva pentru a nu te plictisi : lectura ( pune-mi o carte in fata si vei avea liniste pana o termin ), plimbarile lungi in padure ( si nu, nu dupa fragi sau cu cosuletul la bunica), copacii ( desigur de cauza aceasta imi plac padurile ). Ah era sa uit: poezia,in special cea simbolista ( nu din cauza ca are o tenta de tristete, ci datorita faptului ca este o adevarata arta sa descifrezi simboluri, iar exercitii pentru creier nu strica ). Si bine recunosc imi place si politica, insa doar atunci cand o discut cu tata. Despre defecte si calitati nu va vorbesc, am si unele si altele, insa nu tine de competenta mea sa ma pronunt. Ii las pe cei ce ma cunosc sa completeze. Sper sa va pleca articolele mele, voi incerca sa scriu cat mai des si cat mai bine. Un nesfarsit sir de multumiri celor ce binevoiesc „sa imi treaca pragul” si unul ceva mai lung celor ce vor avea ceva de comentat.
Acest articol a fost publicat în eu..., stihuri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la incipit

  1. Pingback: La un an şi o zi… « Mihaela13o's Blog

  2. cristi spune:

    „cu teama-n san pasesc greoi
    armuri umplute cu prejudecati
    ma invaluie spasmic
    simtul pierdut al libertatii
    mototolit langa gunoi asteapta
    nu merita sa hulesti nici sa plangi
    teatral la fiecare drama
    nu merita efortul”

    Sugerez incadrarea lor intr-o strofa distincta, datorita trecerii pe care ai facut-o de la persoana a III-a, la persoana I.

    Minunat poem!🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s