nu mai sunt copil vai mie

degeaba imi impletesc parul in doua codite
nu mai sunt copil nu lacrimi virgine imi curg pe obraz
port negru pe fiecare frunza ce imi acopera trupul
si un numar par de flori imi sunt insirate in par
petalele lor se ofilesc pe sani-mi ce-au fost fecioralnici
si zambetul mi-e preschimbat in grimasa
nici nu rad nu mai stiu am uitat
merg aplecata de spate imi sunt prinse poveri
vai mie vai Doamne de ce ai pus grele cruci in bratele unui copil

About ana-maria

Eu... Incep cu traditionalul „Ma numesc” : Andrei Ana – Maria. Am 20 de ani impliniti de curand. Incep sa deschid partial ( cel putin ) ochii spre a vedea cum este lumea de fapt ( am auzit prea multe variante asa ca m-am hotarat sa vad partea mea de adevar ).Am terminat anul trecut liceul cu note bune ( deja suna a lauda, insa tine cont ca nu am zis foarte bune ) si acum stau pe tuşa si ma gandesc spre ce sa ma indrept... multe posibilitati, dar prea multe pasiuni... si daca tot vorbim de pasiuni intentionez sa mentionez doar cateva pentru a nu te plictisi : lectura ( pune-mi o carte in fata si vei avea liniste pana o termin ), plimbarile lungi in padure ( si nu, nu dupa fragi sau cu cosuletul la bunica), copacii ( desigur de cauza aceasta imi plac padurile ). Ah era sa uit: poezia,in special cea simbolista ( nu din cauza ca are o tenta de tristete, ci datorita faptului ca este o adevarata arta sa descifrezi simboluri, iar exercitii pentru creier nu strica ). Si bine recunosc imi place si politica, insa doar atunci cand o discut cu tata. Despre defecte si calitati nu va vorbesc, am si unele si altele, insa nu tine de competenta mea sa ma pronunt. Ii las pe cei ce ma cunosc sa completeze. Sper sa va pleca articolele mele, voi incerca sa scriu cat mai des si cat mai bine. Un nesfarsit sir de multumiri celor ce binevoiesc „sa imi treaca pragul” si unul ceva mai lung celor ce vor avea ceva de comentat.
Acest articol a fost publicat în eu..., stihuri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la nu mai sunt copil vai mie

  1. metalshrine spune:

    Frumos! Si totusi ar trebui sa folosesti semne de punctuatie. Zic si eu…

  2. ana-maria spune:

    acum depinde mult de preferintele fiecaruia, eu nu folosesc semnele de punctuatie pentru ca nefolosirea lor induce o stare de ambiguitate

  3. DianaEmma spune:

    Copilul din noi nu moare niciodata…

  4. ana-maria spune:

    depinde din ce parte privesti🙂

  5. Gabriela spune:

    Fără de moarte m-ai făcut, asemeni bucuriei tale.
    Vasul acesta plăpând tu îl goleşti iarăşi şi iarăşi şi necontenit îl umpli cu viaţă neîncepută.
    Flautul acesta mic de trestie l-ai purtat peste munţi şi văi şi din el ai izvodit cântece nepieritoare.
    La atingerea nemuritoare a mâinilor tale, inima ea firavă îşi pierde ţărmurile în bucurie şi naşte cuvântul de negrăit.
    Prin mâinile mele nevrednice îmi vin nesfârşitele tale daruri.
    Vârstele trec şi tu torni mereu, şi încă să umpli mai este loc.(Rabindranath Tagore din Gitanjali)

  6. ce de po(ia=e)te intr-un singur loc.😀
    frumos frumos.

  7. ana-maria spune:

    chiar iti place? sau razi de mine? ha ha ha

  8. Corneliu spune:

    Mi-au plăcut versurile tale. Mi-ar plăcea să văd mai multe. Scrie mai departe, eu zic că scrii bine.

  9. ana-maria spune:

    multumesc frumos! te mai astept pe aici.

  10. Gabrielle spune:

    Mi-as dori si eu sa am vointa si curajul sa-mi astern gandurile pe o foaie de hartie… la fel cum o faci tu….foarte frumos iubita mea!te pup

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s