nu plange

nu plange
nu varsa lacrimi ce ma pangaresc
nu te uita la mine de parca acum ai observa pentru
intaia oara ca sunt carne invechita de timp
din mine musca crunt diavolul
si setea pentru tine imi creste dupa fiecare
picatura de vin ce imi trece prin vene
sunt dinti ascutiti pe pielea mea gata sa o strapunga
nu lasa privirile soptite deoparte
nu ma striga imaginandu-ti trupuri inecate in gemete de durere surde
lasa-ma inchisa in mine cu suferinta trasa peste trup precum un giulgiu
vreau pamant in suflet si sange pe degetele ce te ating
vreau batai violente la poarta ce da in spre mine
vreau brate sa imi cuprinda glasul si ultima secunda o rapesc
pentru tine poftim ti-o daruiesc tie
ia ceea ce am pastrat mereu pentru inflacararea ta

About ana-maria

Eu... Incep cu traditionalul „Ma numesc” : Andrei Ana – Maria. Am 20 de ani impliniti de curand. Incep sa deschid partial ( cel putin ) ochii spre a vedea cum este lumea de fapt ( am auzit prea multe variante asa ca m-am hotarat sa vad partea mea de adevar ).Am terminat anul trecut liceul cu note bune ( deja suna a lauda, insa tine cont ca nu am zis foarte bune ) si acum stau pe tuşa si ma gandesc spre ce sa ma indrept... multe posibilitati, dar prea multe pasiuni... si daca tot vorbim de pasiuni intentionez sa mentionez doar cateva pentru a nu te plictisi : lectura ( pune-mi o carte in fata si vei avea liniste pana o termin ), plimbarile lungi in padure ( si nu, nu dupa fragi sau cu cosuletul la bunica), copacii ( desigur de cauza aceasta imi plac padurile ). Ah era sa uit: poezia,in special cea simbolista ( nu din cauza ca are o tenta de tristete, ci datorita faptului ca este o adevarata arta sa descifrezi simboluri, iar exercitii pentru creier nu strica ). Si bine recunosc imi place si politica, insa doar atunci cand o discut cu tata. Despre defecte si calitati nu va vorbesc, am si unele si altele, insa nu tine de competenta mea sa ma pronunt. Ii las pe cei ce ma cunosc sa completeze. Sper sa va pleca articolele mele, voi incerca sa scriu cat mai des si cat mai bine. Un nesfarsit sir de multumiri celor ce binevoiesc „sa imi treaca pragul” si unul ceva mai lung celor ce vor avea ceva de comentat.
Acest articol a fost publicat în eu..., stihuri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la nu plange

  1. mihaela13o spune:

    superbă poezie!

  2. ana-maria spune:

    Multumesc! Daca remarca vine din partea unei persoane de talia ta atunci, nu straduiesc degeaba. Multumesc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s