in lumini negre

fiori de singuratate imi impietresc trupul ce zvacneste slab
ma uit la fiinta mea vad o mare plumburie de lumanari
azi mi-am pierdut credinta joc o ultima carte
unde mi-e norocul s-a pitit sub frunze cazute din toamna trecuta
in lumini negre imi plimb gandul il duc ca pe un condamnat la esafod
vrea sa fie demn dar se-mpiedica cu stangacie de cuiele razlete ale deznadejdii
plange iar necredintei mele

About ana-maria

Eu... Incep cu traditionalul „Ma numesc” : Andrei Ana – Maria. Am 20 de ani impliniti de curand. Incep sa deschid partial ( cel putin ) ochii spre a vedea cum este lumea de fapt ( am auzit prea multe variante asa ca m-am hotarat sa vad partea mea de adevar ).Am terminat anul trecut liceul cu note bune ( deja suna a lauda, insa tine cont ca nu am zis foarte bune ) si acum stau pe tuşa si ma gandesc spre ce sa ma indrept... multe posibilitati, dar prea multe pasiuni... si daca tot vorbim de pasiuni intentionez sa mentionez doar cateva pentru a nu te plictisi : lectura ( pune-mi o carte in fata si vei avea liniste pana o termin ), plimbarile lungi in padure ( si nu, nu dupa fragi sau cu cosuletul la bunica), copacii ( desigur de cauza aceasta imi plac padurile ). Ah era sa uit: poezia,in special cea simbolista ( nu din cauza ca are o tenta de tristete, ci datorita faptului ca este o adevarata arta sa descifrezi simboluri, iar exercitii pentru creier nu strica ). Si bine recunosc imi place si politica, insa doar atunci cand o discut cu tata. Despre defecte si calitati nu va vorbesc, am si unele si altele, insa nu tine de competenta mea sa ma pronunt. Ii las pe cei ce ma cunosc sa completeze. Sper sa va pleca articolele mele, voi incerca sa scriu cat mai des si cat mai bine. Un nesfarsit sir de multumiri celor ce binevoiesc „sa imi treaca pragul” si unul ceva mai lung celor ce vor avea ceva de comentat.
Acest articol a fost publicat în eu..., stihuri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la in lumini negre

  1. daddyop spune:

    sa inteleg ca nu esti o persoana norocoasa?😀

  2. ana-maria spune:

    nu cred in noroc sau soarta… era vorba despre o regasire a eului, o traducere: ” unde sunt eu, am ramas in trecutul apropiat” mai vrei sa stii?🙂

  3. daddyop spune:

    nu ms … ca imi aduc aminte ca profa de romana ma toca la cap numai cu eul si alte chestii de genul asta… si ca dreaq nici nu ma lasa sa dorm… ma tinea in picioare cate 40 de min din 50 cat avea ora … mii de draci imi facea …

  4. ana-maria spune:

    eu am fost mai privilegiata

  5. Ce rău îmi pare că mi-am aruncat creațiile poetice din liceu🙂
    Nu aveau nimic sumbru și plăcut, grotesc dar simplu. Doar comedii despre nimic din tot.🙂
    Sufăr de logoree :))))) cred.

  6. ana-maria spune:

    stai linistit eu am aruncat caiete intregi pentru ca nu eram multumita de ele… sunt un pic prea critica cu mine cand vine vorba de munca mea… prefer sa fie totul perfect …;)

  7. cristi spune:

    Caiete intregi? Ah! Cum ai putut?! Sa nu mai dai ochii cu mine! :”> [Glumesc, desigur! Cred ca toti trecem prin asta. Sa inteleg ca ti-ai gasit un oarecare echilibru, cel putin pentru a scrie? Eu pot sa-l vad.]

  8. ana-maria spune:

    am descoperit ca de fapt esenta vietii este echilibrul… poti face orice atata timp cat esti echilibrat

  9. ana-maria spune:

    am descoperit ca de fapt esenta vietii este echilibrul… poti face orice atata timp cat esti echilibrat

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s