deci, mi-s inca suparata

Deci cum va spuneam: m-am intors mai repede decat ma asteptam! De ce? Simplu: nu mai suportam insinuarile, vorbele pe soptite ( ce se opresc brusc in momentul in care apar eu ), privirile cotropitoare de invidie si prostie etc. Si uite asa, Ana mea se lasa cu totul de povestile cu tenta taraneasca si pentru prima data se gandeste serios ca in oras/ la oras nimeni nu te baga in seama, asta fiind mai bine! De abia intram in comuna ca toate babutele – care isi fac cruce si te intreaba foarte curioase : „Cum maica, nu tii post? pai e pacat! tinerii astia nu mai stiu de nimic si fac tot felul de blasfemii!” si desigur ghiciti ca in mica sticla ce o tin la subtiori se afla o posirca din aia slaba de te roade la stomac: Pai cum nu tii post? – incep sa se intrebe: „Ai cui or mai fii si astia?”. Imi astampar cu greu un zambet carcotas doar ca sa nu mai il aud pe tata zicand : „Anaaaaa” drept mustrare. imi scot revista citesc, tot tampenii desigur… OF OF imi trece prin minte. In tot satul deschise erau Biserica si carciuma (pe care o gasisera cu probleme mari, dar nu au inchis-o). Ah, si-mi amintesc cu drag de cantecul lui Mircea Baniciu Viata la tara, iar zambesc! in rest, am fost dadaca la tri copii, unul mai nazbatios decat altul ( si nu puteam sa zic nu, ca de, bunul simt ma impiedica si de data asta). Si ma enervez de nu mai pot, dar tin in mine si zambesc patetic la remarcile cuiva : ” uite ce bine se descurca Ani cu atatia! ” Sun acasa, si il rog pe tata socru : ” Auzi tati poti veni dupa mine duminica, te rog frumos, ca nu mai pot!” Se pare ca norocul a fost de partea mea… A venit! urrrrrraaaaa!!! am scapat! nu ma mai prindeti voi pe acolo (pana data viitoare cand, iar ma cheama mireasma frunzelor din sat)…sifonat-urs

About ana-maria

Eu... Incep cu traditionalul „Ma numesc” : Andrei Ana – Maria. Am 20 de ani impliniti de curand. Incep sa deschid partial ( cel putin ) ochii spre a vedea cum este lumea de fapt ( am auzit prea multe variante asa ca m-am hotarat sa vad partea mea de adevar ).Am terminat anul trecut liceul cu note bune ( deja suna a lauda, insa tine cont ca nu am zis foarte bune ) si acum stau pe tuşa si ma gandesc spre ce sa ma indrept... multe posibilitati, dar prea multe pasiuni... si daca tot vorbim de pasiuni intentionez sa mentionez doar cateva pentru a nu te plictisi : lectura ( pune-mi o carte in fata si vei avea liniste pana o termin ), plimbarile lungi in padure ( si nu, nu dupa fragi sau cu cosuletul la bunica), copacii ( desigur de cauza aceasta imi plac padurile ). Ah era sa uit: poezia,in special cea simbolista ( nu din cauza ca are o tenta de tristete, ci datorita faptului ca este o adevarata arta sa descifrezi simboluri, iar exercitii pentru creier nu strica ). Si bine recunosc imi place si politica, insa doar atunci cand o discut cu tata. Despre defecte si calitati nu va vorbesc, am si unele si altele, insa nu tine de competenta mea sa ma pronunt. Ii las pe cei ce ma cunosc sa completeze. Sper sa va pleca articolele mele, voi incerca sa scriu cat mai des si cat mai bine. Un nesfarsit sir de multumiri celor ce binevoiesc „sa imi treaca pragul” si unul ceva mai lung celor ce vor avea ceva de comentat.
Acest articol a fost publicat în banalitati. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la deci, mi-s inca suparata

  1. Pingback: Cine e astia din blogroll? « kOoDoO’s Blog

  2. ana-maria spune:

    subiectivismul asta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s