tribut adus romantismului

surd
incerc sa prind un fluture de noapte
e intuneric
si simt atingerile toamnei
aripi sprintene se aud in zbor imi mangaie crestetul
umbre mi se ascund in spate
chinurile unei stele mici ce straluceste tot mai palid se intrevad pe cerul plin de frunze moarte
in apa norilor ce cade mi se oglindeste fad chipul tremurat
in ochi vad zile singur1
dar in mine noapte
o noapte calda de toamna tarzie

si pentru ca e primul text liric al meu publicat, as vrea sa va rog, sa nu va treaca prin cap ca versurile va apartin si sa le confiscati de dragul artei … nu de alta dar is cu drepturi de autor ( iertati-mi salbaticia dar versurile sunt tot ce am ) .

About ana-maria

Eu... Incep cu traditionalul „Ma numesc” : Andrei Ana – Maria. Am 20 de ani impliniti de curand. Incep sa deschid partial ( cel putin ) ochii spre a vedea cum este lumea de fapt ( am auzit prea multe variante asa ca m-am hotarat sa vad partea mea de adevar ).Am terminat anul trecut liceul cu note bune ( deja suna a lauda, insa tine cont ca nu am zis foarte bune ) si acum stau pe tuşa si ma gandesc spre ce sa ma indrept... multe posibilitati, dar prea multe pasiuni... si daca tot vorbim de pasiuni intentionez sa mentionez doar cateva pentru a nu te plictisi : lectura ( pune-mi o carte in fata si vei avea liniste pana o termin ), plimbarile lungi in padure ( si nu, nu dupa fragi sau cu cosuletul la bunica), copacii ( desigur de cauza aceasta imi plac padurile ). Ah era sa uit: poezia,in special cea simbolista ( nu din cauza ca are o tenta de tristete, ci datorita faptului ca este o adevarata arta sa descifrezi simboluri, iar exercitii pentru creier nu strica ). Si bine recunosc imi place si politica, insa doar atunci cand o discut cu tata. Despre defecte si calitati nu va vorbesc, am si unele si altele, insa nu tine de competenta mea sa ma pronunt. Ii las pe cei ce ma cunosc sa completeze. Sper sa va pleca articolele mele, voi incerca sa scriu cat mai des si cat mai bine. Un nesfarsit sir de multumiri celor ce binevoiesc „sa imi treaca pragul” si unul ceva mai lung celor ce vor avea ceva de comentat.
Acest articol a fost publicat în stihuri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la tribut adus romantismului

  1. cristi spune:

    „tot ce avem” cred ca ar fi mai potrivit.😀

    Ei, nu stiam la ce sa ma astept, dar pot sa-ti spun ca ma bucur mult ca s-a intamplat asa.
    In primul rand sunt foarte linistitoare si chiar cred ca avem nevoie de asta. [noi, cititorii]
    In al doilea rand, ar fi fost pacat ca tu sa faci asta, iar eu sa nu stiu, nu-i asa?🙂

    ps: Nu stiu de ce, dar imi amintesti de cartea Ritei Chirian. Ba da, stiu. Pentru mine asa a inceput totul.🙂

  2. ana-maria spune:

    Draga Cristi ma simt foarte magulita de cuvintele tale! Desigur e mai bine :”tot ce avem” numai ca eu sunt egoista si se subintelege totul. Mersi.
    In privinta asemanarii cu Rita. Nici pe departe. Nu ca nu ii apreciez poezia, dar sunt absolut sigura ca scriem din pozitii diferite si de asemenea din esente ale sinelui diferite. Mersi inca o data!

  3. cristi spune:

    Eram convins ca vei fi mai modesta decat e cazul.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s